Relația cu corpul nostru este una specială : de multe ori ignorată, câteodată maltratată. Apariția bolii este primul indiciu al corpului că vrea să restabilească dialogul cu noi. Dacă știm să-i oferim ascultare atunci când ne vorbește prin limbajele somatizărilor, corpul ne devine cel mai apropiat prieten. Prin scrisoarea de mai jos, Cristina a ales să se re-conecteze cu propriul corp, oferindu-i ascultare reală.
Dragul meu corp,
Fidelul meu partener de drum, armura și protectorul meu, îți scriu aceste rânduri pentru a-ți mulțumi pentru fidelitatea ta, pentru grija ta, pentru curajul tău, pentru tenacitatea ta.
Văd cum porți semnele aventurilor noastre împreună și cicatricile luptelor câștigate. Le porți mândru, ca pe medalii de curaj și de onoare și pentru asta astăzi îți mulțumesc cu recunoștință.
Pe degete porți semnele muncii noastre de a scrie litere, citate, jurnale, memorii și poezii; genunchii stau mărturie aventurilor noastre de explorare; am căzut și ne-am ridicat, împreună am escaladat copaci și munți, acoperisuri de case și garduri ce ne îngrădeau libertatea sau perspectiva. Pe frunte porți atât semnele timpului, cât și al frământării gândurilor mele. Ai oglindit și oglindești pe chip bucuriile și tristețile mele, m-ai oglindit către ceilalți și mi-ai dat identitatea.
Toate cuvintele toxice ce mi-au fost adresate le-ai strâns. Porți greutatea lor pe spatele tău ca o carapace ce încearcă să mă apere și să mă protejeze. Tristețea mea ai spălat-o cu lacrimi.
Dorința mea de a deveni mamă ai purtat-o și ai transformat-o în realitate și trup. Îți sunt recunoscătoare pentru rezistența ta, pentru lupta ta, pentru blândețea ta, pentru darul tău pe care l-ai purtat apoi pe brațele tale și pe care îl veghem cu ochii tăi, spre bucuria mea.
Îți mulțumesc pentru nopțile petrecute împreună în veghe, toate gândurile și experimentele mele le-ai transformat și alchimizat.
Îți cer iertare pentru lipsa mea de ascultare din ultimii 14 ani. Îmi pare rău că am liniștit tristețea mea, furia mea, lipsa mea de curaj prin a te hrăni haotic, nesănătos.
Îmi pare rău că te-am criticat pe tine pentru neputința mea.
Îmi pare rău că a trebuit să te supui atâtor transformări și încercări pentru a te face auzit.
Îmi pare rău că a trebuit să alchimizezi furie și tristețe în loc de bucurie și râsete de aventuri în aer liber.
Îmi iau angajamentul că de astăzi te văd, te consider și te recunosc ca fiind partenerul meu fidel și egal în aventura asta numită VIAȚĂ.
Îți promit să îți dau iubire în fiecare zi, să îți adresez cuvinte frumoase, să te îmbrac frumos, să te respect în integritatea ta, să te îngrijesc cu blândețe și dedicare, să îți ofer alimente vii și gustoase care să te hrănească și să te ajute.
Îți mulțumesc pentru suportul tău neîncetat și te iubesc!
Autor: Cristina Tătulescu, absolventă a programului de formare Consilieri în Comunicare Relațională®, în cadrul Institutului de Comunicare Relațională.
Institutul de Comunicare Relațională este o organizație non-profit, înființată în 2019 la inițiativa Antoniei Noel, organizație care dezvoltă programe de formare în Comunicarea Relațională prin Metoda ESPERE®, promovând regulile, instrumentele și tehnicile Comunicării Relaționale® în societate.