Relația dintre tine și copilul tău poate să fie armonioasă sau tensionată, plină de mesaje pozitive sau de mesaje toxice, indiferent de sentimentele pe care le simți față de copilul tău. Poți simți o iubire imensă pentru el, și totuși să vii cu mesaje extrem de toxice, care să îngreuneze constant relația.
Ca viitor Consilier în Comunicarea Relațională, desigur că aveam să pun în practică regulile, tehnicile și instrumentele metodei, mai întâi în familia mea, cu cei apropiați, și apoi cu cei din jur.
Eșarfa relațională, a fost primul instrument pus în practica de mine. în această metodă inspirată din metoda lui Jacques Salome, 1 + 1 = 3, acest lucru însemnând că între doi oameni, existăm eu, tu și relația dintre noi. În cazul meu, prima eșarfă a fost întinsă între mine și fiica mea de 11 ani și jumătate, vizualizând astfel capetele relației, mijlocul relației și până unde este terenul fiecăreia, până unde putem avea influență. Cu ajutorul acestui instrument, am învățat să mă poziționez în jumătatea mea, fără să mai fiu intruzivă față de fiica mea.
Poziționarea în jumătatea mea a presupus pe de o parte exprimarea la persoana întâi, iar în loc de “Fă asta!” să-i cer fiicei mele din jumătatea mea, cu “(EU) îmi doresc să faci asta”, sau “(EU) iți recomand să faci”, lăsându-i libertatea de a se angaja voluntar și responsabil în acțiune. Această abordare responsabilizează copilul și îl ajută să își conștientizeze acțiunile și consecințele acțiunilor sale. Și a funcționat foarte bine în cazul nostru.
În situațiile tensionate, îngrijorătoare, poziționarea în jumătatea mea a presupus aceeași exprimare la persoana întâi, și anume în loc de “Fă-ți temele odată că întârzii la școală” sau, în loc de “Tu niciodată nu te apuci la timp” să îmi exprim propria temere, îngrijorare sau enervare “(MIE) mi-e teamă că nu o să termini la timp și o să întârzii” sau “(EU) simt că mă enervez când te văd că nu te apuci de teme” – când totul a venit de la mine, fiind despre mine, în mod paradoxal, s-a responsabilizat copilul. Faptul că nu i-am mai invadat spațiul și nu am mai constrâns-o să facă ceva, a determinat-o să asculte și ea la rândul ei mai activ, și să răspundă mai bine.
Departajarea clară responsabilitătilor copilului de ale mele, fără a-i mai vorbi la plural a fost încă un lucru la care am lucrat conștient. În loc de “Hai să facem temele” sau “Mereu întarziem la școală” sau “Ne apucăm si noi să învățăm la romană?” i-am dat clar, în grija ei, responsabilitățile sale “(EU) iți propun să te apuci de teme”. Desigur că mi-am oferit ajutorul, dar temele fiind ale ei, este recomandat să stie și ea acest lucru, inclusiv din gura mea, a mamei sale.
Consultarea copilului în găsirea modalitatilor acceptabile pentru el de a își rezolva sarcinile, oferindu-i ascultare și spațiu de a propune propriile soluții, au facut-o pe fiica mea să devină responsabilă si atentă. “Cum vrei să arate programul tău astăzi?”, “Care este materia cu care vrei să incepi?”, “Ce crezi că te-ar ajuta în treaba asta?” au fost întrebările adresate, oferindu-i timp și ascultare, fără a judeca, a ridiculiza sau minimiza importanța propunerilor ei.
Nevoile relaționale ale unui copil se referă, deasemenea, la a da ascultare, încurajare, valorizare, timp să se exprime, recunoaștere. Vorbind cu ea și nu despre ea, am incurajat-o să se spună pe ea, să aibă deschidere și o mai mare încredere în mine.
Daca vrei sa stii mai multe despre tehnicile de Comunicare Relațională, te invit să ne contactezi contact@institut-comunicare-relationala.ro
Autor: Daniela Gavankar, psiholog și Consilier în curs de formare în Comunicare Relațională® în cadrul Institutului de Comunicare Relațională.
Institutul de Comunicare Relațională este o organizație non-profit, înființată în 2019 la inițiativa Antoniei Noel, organizație care dezvoltă programe de formare în Comunicarea Relațională®, promovând regulile, instrumentele și tehnicile Comunicării Relaționale® în societate.