Fie că ești părinte sau bunic, că faci parte din familie sau doar ai grijă de copii ocazional, cu siguranță te-ai găsit în situația de a vrea să refuzi ceva unui copil.
Cum te-ai simțit? Ți-a fost greu?
Cel mai probabil, răspunsul este diferit pentru fiecare situație în parte.
Tocmai de aceea, vreau să îți împărtășesc niște pași pe care i-am învățat la Cursul de Consilieri în Comunicare Relațională® și pe care îi poți parcurge și tu, indiferent de context, de fiecare dată când copilul îți face o cerere.
PASUL 1. Timpul de gândire
Mă opresc din orice fac și mă ascult pe mine. Îmi dau răgaz să mă centrez, îmi acord timp de gândire: vreau să îi ofer ceea ce îmi cere ? Sunt de acord ? DA sau NU ?
PASUL 2. Poziționarea
În cazul în care răspunsul este DA, ofer cu inima deschisă și mă bucur alături de copil.
Atunci că răspunsul este NU, am în vedere următoarele aspecte:
· Ofer un răspuns clar: este foarte important să mă poziționez în fața copilului. Evitările, amânările, tăcerea, nu fac decât să genereze insistențe și posibile situații tensionate, copilul trăgându-mă de mânecă până adopt o poziție clară.
· Ofer un răspuns asumat: îi comunic copilului decizia ca și cum îmi aparține, nu ca și cum aș vrea să spun DA, dar nu stă în puterile mele.
Evit păcălelile de tipul „nu se poate”, „nu merge”, „nu funcționează”, pe care le foloseam uneori de teamă să nu se supere copilul pe mine. Însă, am învățat din articolul Antoniei Noel cât este de important pentru dezvoltarea lui să poată experimenta dezamăgirea. Așadar, îmi este ușor să îi transmit: de dată această am decis să-ți spun nu, să îți refuz cererea.
Acum că am văzut cum îi pot comunica un refuz copilului într-un mod clar și asumat, vreau să îți împărtășesc secretul care mă ajută să nu mă simt prost.
La cursuri am reținut un lucru esențial care să mă ajute să refuz cu inima deschisă. Fac diferența între persoana care îmi vorbește și cererea pe care aceasta o are.
Folosesc vizualizarea pentru a separa lucrurile: pe de o parte, văd copilul care îmi vorbește, pe de altă parte îmi imaginez cererea lui ca pe un obiect pe care îl ține în mâna. Astfel, îmi este ușor să refuz obiectul, CEREREA lui, știind că nu înseamnă că am refuzat PERSOANA în sine.
Un alt aspect important și care merge mai în profunzime ține de rolul în care mă poziționez în fața copilului: îi vorbesc din rolul de ADULT sau din cel de FOST COPIL ? Dacă nu am făcut demersuri de vindecare a copilului interior, e posibil ca nevoile lui nesatisfăcute să iasă la suprafață și să-mi influențeze răspunsurile. Astfel, ajung să spun DA pentru un PlayStation doar pentru că eu nu am avut, și nu pentru că e o decizie potrivită pentru copilul meu. Alteori, pot refuza fiind purtat de frustrarea copilului meu interior care nu a avut și simte că e incorect ca alți copii să aibă.
Aceste situații care necesită aplecare către sine se pot lucra atât în ședințele de cabinet cu Antonia Noel, cât si în cadrul Cursurilor de Consilieri în Comunicare Relațională®.
Autor: Mădălina Duma, Consilier în Comunicare Relațională® în curs de formare, în cadrul Institutului de Comunicare Relațională®.
Institutul de Comunicare Relațională® este o organizație non-profit, înființată în 2019 la inițiativa Antoniei Noel, organizație care dezvoltă programe de formare în Comunicarea Relațională®, promovând regulile, instrumentele și tehnicile Comunicării Relaționale® în societate.